RECENZIE CARTE
MIC DICŢIONAR ILUSTRAT DE PROTETICĂ IMPLANTOLOGICĂ
Autori: E. Bratu; D. Bratu; I. Sârbu; S. Mihali; N. Sabou,
Editura Solness – Timişoara 2010.
Ca să ne dăm seama de dezvoltarea fără precedent a implantologiei dentare în ultimele decenii, este suficient să răsfoim o revistă europeană de profil din anul 2010. Putem găsi sute de articole interesante, diferite unul de celălalt, şi totuşi cu un incontestabil punct comun: apariţia impunătoare a proteticii implantologice, o subdiviziune a reabilitărilor implantopurtate.
Protetica implantologică are la bază alte principii bio-mecanice decât protetica tradiţională care apelează la sprijinul pe dinţii naturali şi pe ţesuturile muco-osoase restante după edentare.
Dezvoltarea acestui complex al ştiinţelor medicale a avut o evoluţie nonconformistă la noi în ţară. Implantologia dentară a fost îmbrăţişată de către o multitudine de colegi, preponderent tineri, dornici de câştiguri mai consistente. Aceştia au fost încurajaţi prin apariţia multor forme de învăţământ şi perfecţionări de competenţă.
Dar pe miile de implante inserate trebuie realizate suprastructuri protetice!
Ce s-a făcut pentru tehnicienii dentari în acest scop? Cum s-au dezvoltat laboratoarele de tehnică dentară pentru a face faţă noilor provocări? Răspunsurile sunt evidente, iar logica ne dictează următoarea întrebare: ce este de făcut?
Primul pas l-au făcut cei din colectivul Clinicii de Protetică Dentară şi Restaurări Protetice pe Implante din Timişoara şi UMF „Carol Davila” din Bucureşti, redactând un dicţionar de termeni specifici în protetica implantologică care se adresează în special tineretului, deopotrivă medicilor cât şi tehnicienilor dentari care îmbrăţişează domeniul şi vor să facă suprastructuri protetice pe implante.
După textul introductiv, unde găsim motivarea academică a tematicii alese, urmează un capitol care doreşte să facă o ordine didactică şi practică în materie. Astfel sunt prezentate în contextul proteticii implantologice aspectele infrastructurii, mezostructurii şi suprastructurii.
Urmează un dicţionar de la A la Z într-o terminologie modernă, acceptată corect unanim în literatura europeană şi din Statele Unite. În cele peste 70 de pagini sunt descrise noţiunile folosite în arta implantologică. Sunt ataşate şi imagini color, fapt care uşurează mult înţelegerea imediată a termenului.
O serie de termeni nu au corespondent consacrat în limba română, ceea ce demonstrează că domeniul tot mai vast al implantologiei dentare este o ramură medicală tânără. Autorii s-au gândit şi la cei care caută şi parcurg literatura pe internet sau din revistele editate în limba engleză şi după fiecare termen apare corespondentul consacrat în limba engleză.
Volumul se încheie cu un apendix care ridică incontestabil valoarea efortului intelectual al autorilor. Sunt tratate cu mult tact didactic noţiunile de morfologie implantară, clasificarea implantelor dentare, clasificarea stâlpilor implantari, textura suprafeţelor implantelor şi tratamentele de suprafaţă ale acestora, clasificări protetice, succesul terapiei cu restaurări protetice implantopurtate.
O meditaţie filozofică superbă parcurge diferenţele dintre lumea dentară vis-a-vis de lumea implantară. Bibliografia impresionantă certifică veridicitatea ştiinţifică a celor citite.
Vorbim despre o carte de specialitate. O specialitate nouă, viguros penetrat în ştiinţele stomatologice actuale, dar puţin sau cunoscut cu carenţe de către membrii echipelor din cabinete şi laboratoare. Descifraţi-l! Vă poate ajuta!
Prof. Dr. Matekovits Gheorghe. Şeful Disciplinei de Reabilitare Orală, Specializare Tehnica Dentară, UMF Timişoara.
Doritorii pot obţine informaţii la Clinica de Protetică Dentară UMF Timişoara, tel.: 0256 295257