STABILITATEA ŞI MOBILITATEA IMPLANTELOR DENTARE - CRITERII DE APRECIERE A SUCCESULUI SAU EŞECULUI TERAPEUTIC
EMANUEL BRATU
DORIN BRATU
Editura Eurostampa Timişoara 2009
Autorii – tatăl şi fiul – pornesc acest volum cu un motto, care conţine în mod concentrat esenţa întregii lucrări: „Implantele dentare sunt substitute artificiale. Ele încearcă să imite natura, fără să o reproducă”.
La baza terapiei prin piese implantopurtate stau trei aspecte: cercetările pe termen lung, experienţa clinică şi studiul aprofundat al fenomenelor intime care asigură integrarea osoasă.
Funcţia principală a implantelor dentare este de a transfera sarcina către ţesuturile biologice înconjurătoare. Logic, primul obiectiv al proiectării funcţionale este de a distribui încărcările biomecanice, astfel încât să se optimizeze funcţia piesei restaurative construite pe implant.
Din acest moment apare diferenţa esenţială între implanturi şi dinţii naturali. Ei fac parte din lumi diferite: lumea biologică, de care aparţin dinţii naturali, ale căror rădăcini sunt „legate” de os prin intermediul parodonţiului, cu un anumit grad de rezilienţă naturală, şi lumea implantară, osteoacceptată, cu o interfaţă abruptă, de genul anchilozei, deoarece osul acceptă ce vrea, şi tolerează cât poate.
Autorii fac afirmaţia, după care, pe cât de neînţeleşi pentru noi sunt extratereştrii, tot atât de puţin cunoscute sunt secretele reuşitei terapiei implantare. Criteriile de evaluare a unei restaurări protetice pe implante (RPI) sunt puţin cunoscute de specialişti şi aproape de loc ştiute de marele public.
Lucrarea, de o ţinută îngrijită şi cu valori academice certe, are 5 compartimente bine definite.
Primul capitol dezbate noţiunile de introducere în domeniul evaluării restaurărilor protetice cu sprijin implantar. Se vorbeşte despre pierderile suportului osos periimplantar, se fac referiri la episoadele patologice inflamatorii şi infecţioase de la nivelul ţesuturilor moi periimplantare şi se trece în revistă pierderea integrităţii suprastructurilor protetice.
Capitolul cel mai vast se referă la studii comparative între mobilitatea dentară vis-a-vis de mobilitatea implantară. Tematica poate cea mai interesantă se poate citi în capitolul trei, unde se vorbeşte despre modalităţile de determinare a mobilităţii dinţilor naturali şi/sau implantelor. Sunt prezentate explicit şi amănunţit instrumentele moderne utilizate în tehnica implantologică: generaţiile Periotestului,
Osstell, Osstell – Mentor, Osstell – ISQ.
În loc de concluzii, autorii – implantologi cu o experienţă demnă de invidiat – subliniază, că mijloacele empirice de determinare a mobilităţii, sunt de mult depăşite, iar ştiinţa modernă pune la dispoziţia celor consacraţi metode ştiinţifice cu parametrii, înregistrabile, sigure şi credibile.
Volumul se încheie cu o impresionantă enumerare de titluri bibliografice (143).
Prezenta lucrare se vrea un ghid care să prezinte succint şi clar criteriile de evaluare a restaurărilor protetice pe implante. Conţinutul acestei lucrări merită a fi cunoscut de către medicii dentişti.
Prof. Dr. Gheorghe Matekovits
Şeful Disciplinei de Reabilitare Orală pentru Tehnicieni Dentari
UMF Timişoara
Pentru informatii si comenzi va rugam sa ne contactati la
Disciplina de Protetica Dentara - UMF Timisoara,
telefon: 0256/ 295257